La distanta de 2.5 km de pe soseaua ce leaga satul Bodesti de satul Corni, se afla localitatea Bodestii de jos, sat asezat pe malul stang al paraului Cracau.
Originea acestui sat este veche, dupa traditii el fiind infiintat de cateva familii de transilvaneni veniti in aceste locuri mult inainte de voevodul Stefan cel Mare, adaugandu-se mai apoi si alte familii de unguri iar mai tarziu si lipoveni, care s-au contopit intre timp cu localnicii
Acest sat este numit astfel din secolul al XVII-lea, pentru a se face deosebirea de satul Bodestii de Sus. In romanul "Valea Alba", Mihail Sadoveanu spune ca Stefan cel Mare a dus lupte cu trucii si pe Valea Cracaului intre satele Bodesti si Girov, ceea ce dovedeste ca satul a existat cu mult inainte. In cartea : "Influenta religioasa la romani si influenta ei asupra vietii publice" Dumitru Ivancescu, ne vorbeste deasemeni despre satul Bodestii de Jos, fiind amintit intr-un act de vanzare al unei mosii pe apa Cracaului.
Gheorghe Ghibancescu in lucrarea sa "Ispisoace si Zapise" vol. I, partea I-a pomeneste despre mosia Bodesti. In anul 1559 cand Alexandru Voda, domnul Moldovei intareste unui oarecare Cioplan, cumpararea cu 220 zloti tataresti de la un calugar pe nume Neofit Nicoara, iar despre satul Bodestii de Jos se mentioneaza intr-un zapis de la anul 1589, in partea a -II-a, vol. I
In partea de S-E a satului se afla un deal inalt ce a fost denumit de catre localnici, in mod sugestiv "Dealul Cetatuia". Legenda spune ca, pe aceasta Cetatuie ar fi fost o veche cetate, iar pe vremea lui Stefan cel Mare ar fi fost o straja moldoveneasca.
Pe platoul Cetatuiei, la punctul numit "Frumusica", in urma unor sapaturi in anul 1942 s-au descoperit cioburi de vase de cca. 3 cm grosime, diferite obiecte ce sunt astazi depuse la Muzeul de Istorie din Piatra Neamt, printre care si "Hora de la Frumusica" - una dintre capodoperele culturii Cucuteni. Este un suport antropomorf compus din sase statuete feminine, vazute din spate, inlantuite intr-o hora. Mesterul cucutenian nu a modelat decat soldurile, care exprima feminitatea personajelor.
Artistul din mileniul al IV-lea i.Hr. a renuntat la modelarea capului, bratelor si picioarelor, dar decuparile ovale, pe doua registre, confera ritm ansamblului, dand impresia de rotire. Modelatorul a demonstrat un patrunzator spirit de observatie, rezultatul fiind o sinteza geniala. Femeile reprezentate par preocupate de dansul lor ce trebuie sa aduca soare, apa, belsug si grane. Impresia de ceremonie sacra, legata de reinvierea naturii este accentuata de decorul in elipse pictate cu alb, pe fondul rosu al grupului.
